E prea tîrziu, dar te iubesc.
Acel moment cînd o iubești, iar ea... ea se întîlnește cu altcineva. Fiind un bun prieten îi zici că te bucuri pentru ea, defapt, chiar te bucuri pentru că pare a fi fericită, chiar și dacă nu lîngă tine. Iar capul îți poruncește să fugi, să fugi cît mai departe de ea, să o uiți, fiindcă a zis că sunteți doar prieteni
Sunt confuz, acel moment cînd încă speri că poate peste un timp o să fiți împreună. O să mă trezesc dimineața și o să îi simt parfumul prin cameră, o să întorc capul și am să o văd cum doarme, doarme atît de dulce încît nu vreau să mă mișc ca să nu o trezesc. O sărut încetișor și îi fac o cafea ce o pun pe masa de lîngă ea. Las un bilețel unde scriu că o iubesc și că plec la lucru. Găsesc cheile de la mașină și grebit ies din casă. Peste cîteva ore o sun, deja s-a trezit, îi zic că o iubesc, ea rîde. Peste cîteva ore sun la ușă cu un buchet de lalele, ea deschide și eu o sărut fără ca ea să reușească să zică măcar un cuvînt. Pînă ajungem în dormitor deja am reușit să o dezbrac. Privim unul altuia în ochi, suntem atît de excitați încît nu auzim nimic. Urmează un sărut după care o să fim nebuni.
Nu sunt atît de naiv încît să cred că totul poate fi așa frumos. Tac și îmi alung gîndul ca un idiot, pentru că nu ți-am spus la timp că te iubesc. Acum e prea tîrziu.
Vreau să vă sfătui ceva, spuneți mereu ce simțiți, chiar dacă sunteți preteni buni, sau certați, sau chiar nu vă cunoașteți, ziceți tot în față, nu ascundeți, pentru că dacă veți tăcea, veți păți ca mine, vă veți simți de parcă nu mai aveți nimic ce vă bucură.
