Să te sărut
Și iarăși eu revin cu blogul meu fără sens. Eu sunt atît de încăpățînat încît nu pot să îți spun că te iubesc, e atît de aiurea cînd te văd și încerc să dau vederea într-o parte de parcă nu aș simți nimic. Eu sunt un protagnonist al propriilor gînduri, sunt un idiot ce înghite dorința îndopîndo cu frica.
Mă las străpuns de mii de sentimente care vreau să le vomit și azi și mîine... și poimîine și...
Dureri sentimentale și tot ”kmqdsan,lml-ul” ăsta nu e despre mine.
Gîdilit de mii de amintiri, amintirile acelor fine atingeri, acel moment cînd uiți de tot, amintirile cînd buzele tale le atingeau pe ale mele.
Îți simt lipsa, am nevoie de buzele tale, am nevoie de limba ta cu acel gust de vanilie, am nevoie de privirea cea îndrăgostită care îmi trezea o mare dorință să te arunc în pat și să te dezbrac.
E așa de imposibil să realizez că buzele nu mă sărută pe mine, că privirea ta îndrăgostită nu îmi aparține, că nu o să îți mai simt sînii și bătăile inimii cînd o să te îmbrățișez.
Vreau să fie ca înainte, să mă excit de la parfumul tău, să am gînduri nebune, să vreau să te sărut, să vreau să te îmbrățișez, să vreau să facem dragoste o noapte întreagă și de dimineață... și în duș și mereu cînd te văd, vreau să îți sărut gîtul, să simt mirosul parfumului, vreau să îți sărut sînii, apoi mai jos, burtica, și...
Mereu scriu că tot vreau și vreau și vreau... dar acum îmi doresc doar una, doresc ca să mă vreai TU dar nu eu pe tine! Probabil că e prea tîrziu, dar... te iubesc.
(aaaaaaaa scriu cîcaat, cîcaaaaat cîcaaat)
