Văd tot alb-negru.
„Totul e atît de monoton, nici o schibare, doar pe ea o pot vedea în culori, restul ALB-NEGRU”
Precedenta mea postare la mulți a creat impresia că sunt romantic și pervers. Da, eu nu sunt prea pervers și nu sunt de loc romantic. Și din cauza că nu sunt romantic, deseori văd lumea prea sur. Dacă nu sunt romantic nu înseamnă că nu pot să iubesc. Eu pot și chiar vreau să iubesc.
Acel moment cînd înțelegi că lucrurile elementare ce le facem în fiecare zi nu au nici un sens și iarăși începi să te gîndești la ea. Acel moment cînd asculț atent profesoara, dar realizezi că nu o auzi și gîndurile iarăși se duc la ea.
”Merg pe stradă cu căștile în urechi la maxi, ascult Linkin Park... Peste un timp înțeleg că nu aud muzica, iarăși acele gînduri perverse și nebune. Mă opresc și oamenii grăbiți mă înconjoară prin ambele părți, iar eu stau, stau și nu pot să alung aceste gînduri”
Cred că sunt nebun. Sunt atît de obsedat de ea. Sunt obsedat de frumusețea ei, de ochii ei, de buzele ei, de sînii ei, de talia ei, e atît de elegantă. Eu fiind un perfecționist care caut în tot perfectul, l-am găsit în ea. Vreau să o îmbrățișez strîns, să cadem ambii în pat, vreau să-i sărut buzele, să-i sărut sînii. Să fim nebuni o noapte întreagă, să fie și ea la fel de perversă ca mine. Vreau să o fac să se simtă bine, vreau ca să adoarmă deodată fără puteri după așa o noapte. Să ne trezim pe la 12 și iarăși să o sărut. Vreau să îmi închidă gura cînd vorbesc prea mult, și să o închidă cu un sărut. Să o mușc de limbă, da, da, de limbă, încetișor.
Și aceste gînduri ce îmi gîdilă creierul, nu mă lasă, dar sunt fericit, pentru că aceste gînduri sunt colore, iar restul ALB-NEGRU
( Știu că exagerez cu perversitatea asta a mea, dar nam ce-i face)
